Nunta

# schimbat nume #maritat #nunta

Ce am pierdut dupa ce m-am maritat si mi-am schimbat numele

 

Cand te mariti si iti schimbi numele ai grija ca aceasta alegere sa fie pentru tine! Am fost atat de fericita in momentul in care tinem in mana certificatul de casatorie cu noul meu nume, incat e greu de descris in cuvinte acea emotie. Simteam atunci ca astfel imi arat devotamentul pentru sotul meu si aceasta schimbare de nume este practic promisiunea pe care i-o fac pentru viitorul nostru impreuna. Acum, dupa 13 ani de la acel moment sunt la fel de mandra de noul meu nume de familie, dar nu stiu de ce nu m-am gandit atunci ca as fi putut fi tot ceea ce sunt astazi pentru barbatul vietii mele, adica o sotie devotata si un partener de incredere, fara sa renunt la numele pe care l-am avut inainte de a ma casatori.

Am renuntat cat ai bate din palme la tot ce fusesem pana atunci, nu imi schimbasem doar nume, imi schimbasem toata identitatea. Am realizat acest lucru la reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului, cand un coleg mi-a spus pe numele pe care il purtam atunci. Mi-am dat seama din senin ca eu, cea dinainte nu m-am schimbat, ci pur si simplu nu mai existam. Acea adolescenta nu s-a transformat in femeia care eram acum, acea tanara era acum altcineva si am luat-o de la capat ca o persoana cu totul noua.

Imi este dor de numele pe care il purtam inainte de a ma marita, iar acest lucru nu are nicio legatura cu dragoastea fata de sotul meu sau de copiii nostri. Dar uneori imi pare rau ca am renuntat atat de usor la un nume care pentru mine a insemnat toata copilaria, la numele care ma lega de parinti, bunici si toate rudele. Un nume pe care l-am iubit si la care am renuntat fara sa ma gandesc, fara sa imi dau sansa sa aleg!

Nimeni nu m-a fortat sa imi schimb numele, dar eram convinsa ca este ceva ce trebuie sa faca orice sotie pentru barbatul ei si totul din cauza unor traditii in care nu cred si pe care nu le sustin nici astazi. Pe langa nevoia de a-mi dovedi devotamentul, imi mai era teama sa port un alt nume decat cel pe care urmau sa il poarte copiii mei.

Ce mai pot face acum, dupa atat de multi ani de casnicie in care mi-am construit o viata noua, luand numele sotului meu? Nu am de gand sa revin la numele dinainte, insa vreau ca fiica mea sa aiba libertatea sa aleaga si sa nu procedeze ca mine. Sa se gandeasca bine inainte sa renunte la numele pe care il poarta si care ii defineste toata viata inainte de casatorie, chiar daca in cele din urma va alege sa ia numele sotului sau. Imi doresc sa ii explic si sa o ajut pe ea sa inteleaga ca numele nu pune la indoiala dragoastea fata de persoana iubita sau afectiunea pentru copiii tai.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Expertul Acasa.ro, psiholog Elena Done: Identitatea de sine

Experti Familie & Relatii

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: 10 ani in plus sau 10 ani cu plusuri?

Experti Familie & Relatii

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: Copiii nu trebuie sa fie atenti, copiii trebuie sa fie curiosi!

Experti Familie & Relatii

Sfatul expertului

Top

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, Daniela Irimia: Femeia in rol principal

Expertul Acasa.ro Daniela Irimia, trainer de dezvoltare personala

Pune o intrebare