Am auzit de foarte multe ori replica „nu pot sa renunt la el, e ca un drog pentru mine”. Atunci cand iubesti pe cineva si nu ti se ofera afectiunea de care ai nevoie, ai tendinta sa spui ca te simti precum un consumator de stupefiante intrat in sevraj.
Sa fie insa adevarata? Poate fi trecuta dragostea in categoria drogurilor si si suferinta respingerii luata precum o dependenta?
Dragostea este o dependenta puternica, atat de minunata cand lucrurile merg bine si atat de urata atunci cand lucrurile merg prost. Sau cel putin asta ne spun specialistii.
Potrivit unui studiu realizat in cadrul universitatii americane Rutgers, dragostea poate fi considerata un viciu. Atunci cand esti respins, aceasta isi cere drepturile precum cocaina sau nicotina .
Unor persoane recent despartite de partener li s-au aratat fotografii cu fostul/a si li s-a scanat in acelasi timp creierul. S-a putut observa astfel ca in creier, in timpul testelor, s-au activat exact regiunile care raspund de recompensa, dependenta de substante, precum alcoolul, tutunul, stupefiantele si durerea fizica.
Astfel, aceasta durere a respingerii in dragoste poate avea un raspuns fizic in mecanismul creierului, in regiunea cortexului prefrontal care realmente doare atunci cand nu este hranit .
Aceasta concluzie explica de altfel faptul ca multe persoane dezamagite in dragoste trec foarte greu peste suferinta, unele dintre acestea ajungand chiar la gesturi extreme precum suicidul.
Cei mai multi dintre noi insa, pentru a ne proteja, preferam sa ne raportam la dragoste ca la ceva imposibil. O caracterizam ca fiind supranaturala si incercam sa o dam deoparte. Dar scapam oare de ea?
Ce ne sfatuiesc specialistii? Sa fugim cat mai departe de dragostea pierduta.
Astfel, atunci cand te desparti de cineva pe care l-ai iubit nu incerca sa ramai prieten cu el, nu-i trimite mesaje sau felicatari de ziua lui. Pur si simplu dispari. In tot acest timp incearca sa vorbesti cat mai mult despre respingerea pe care ai suferit-o. Discutiile despre suferinta provocata au efect terapeutic asupra creierului si diminueaza chinul interior.
S-a constatat ca femeile care vorbesc cu o prietena despre esecul lor amoros rezista mult mai bine acestei dependente si in timp se vindeca. Barbatii in schimb prefera sa conduca cu viteza mai mare, sa hiberneze, se se uite mai mult la televizor si sa bea mai mult.
Cei 15 voluntari ai caror creiere au fost scanate, avusesera o relatie de aproximativ 2 ani si de la despartire trecuse aproximativ doua luni. Subiectii au recunoscut ca de cand relatia a luat sfarsit, 85% din timp se gandesc la fostul partener.
Exista insa si o veste buna: timpul este un medicament bun care vindeca dependentele. In cazul voluntarilor, dupa o perioada mai lunga de timp s-a observat o activitate din ce in ce mai redusa in regiunile creierului asociate cu dependenta.
