De ce nu merg romanii la psiholog? Pentru ca asta inseamna sa admita o problema, existenta unei situatii ce a scapat de sub controlul propriu, pentru ca sunt mandri, pentru ca sunt incapatanati in a crede ca sunt stapani pe toate situatiile. In societatea comunista spre exemplu nici nu se punea problema sa existe un astfel de segment de activitate. Insa nici in era post comunista nu se poate spune ca existau servicii de psihoterapie. Oamenii au trait astfel, s-au multumit cu atat si au pus totul pe seama destinului, rautatii umane, cautand de fiecare data un vinovat pentru starea de nemultumire sau frustrare personala.
O alta cauza poate fi teama de a fi judecat sau pur si simplu negarea simptomelor ce denota clar nevoia de psiholog. Dar, si aici intervine o lipsa de educatie; in cultura romaneasca societatea acorda importanta durerilor fizice mai degraba, dar la procesul psihic este ceva mai profund.
Lipsa de educatie
Putini sunt constienti ca avem nevoie de o educatie psihica, ca atunci cand lumea se clatina, cand sub impulsul unor stari actionam ciudat, ca atunci cand parca totul se destrama in jurul nostru de vina este viziunea asupra vietii. Starea psihica oscilanta nu este o normalitate, de aceea a apela la serviciile unui psiholog Bucuresti sau de oriunde – mai nou sunt si optiuni de intrevedere online, deci nici distanta nu este o piedica – este o recomandare.
Aceasta lipsa de informare si de educatie psihica ii face pe unii sa nu inteleaga cand si de ce ar trebui sa mearga la psiholog. Asadar, poate fi vorba de un copil, de un adult, de o persoana varstnica, poate fi vorba de o trauma emotionala, de un abuz de orice fel, de o pierdere sau de un esec; pot fi situatii ce implinesc pe plan personal, nu insa si profesional si invers. Poate fi vorba de refacerea vietii insa cu implicatii ale unor minori ce nu se pot adapta intr-un nou context. Sunt atat de multe motive pentru care ajungem la psiholog. Ba chiar unii simt nevoia de incurajare si sprijin pentru a incepe o noua etapa in viata lor si cauta acest lucru in sedintele la psiholog.
Momentul oportun
O alta clasa de persoane ce nu merge la psiholog se refera la cei cu teama de a se confrunta cu propria viata. Pare greu de crezut insa si statisticile arata ca mare parte din tineri traiesc inca alaturi de parinti, ba chiar fac asta si dupa casatorie. Spre deosebire de alte culturi – cum sunt spre exemplu americanii la acest capitol – tinerii nostri simt frustrari legate de neputinta de a se descurca pe cont propriu. Cand incep sa devina responsabili de propria dezvoltare, cand isi doresc o schimbare esentiala in viata, cand ies de sub influenta parintilor se vad pierduti si debusolati.
Constienti sau nu de o astfel de situatie, pregatiti sau nu, acestia amana sedintele la psiholog din teama de a se confrunta cu o realitate de acest gen.
Uneori ajung prea tarziu la specialist cand astfel de probleme psihice s-au acutizat. Ignora un prim episod depresiv, pe principiul ca „trece de la sine” si se ajunge la o tulburare depresiva sau chiar tulburare de personalitate.
Serviciile unui psiholog in contextul societatii moderne
In trecut increderea la superlativ se acorda fie unui prieten sau unei rude, fie duhovnicului. Insa pentru cei care s-au adaptat vremurilor moderne si au deja si o educatie pe acest segment se stie ca intre a te confesa si a incerca remedierea unor probleme cu ajutorul unui specialist precum un psiholog este o mare diferenta. Nu mergi la psiholog sa verbalizezi ceea ce gandesti si ceea ce simti, ci si sa iti dai seama incotro o iei, sa primesti consultare, sprijin moral, sa vezi dincolo de fapte, sa intelegi de fapt mai mult si mai bine.
Serviciile unui psiholog se remarca a fi necesare oricand. De preferat este ca exemplul sa plece chiar de la parinti, pentru ca va fi mai usor sa cladesti o educatie solida pentru cel care va deveni un adult stabil emotional, decat sa ii repari traumele cand este deja la maturitate si perpetueaza tehnici gresite de abordare a oamenilor din jur sau poate chiar de educare a propriilor copii.
Advertorial
