Complianta terapeutica reprezinta acordul, aderarea sau conformarea comportamentala a clientului (modul in care respecta indicatiile de modificare a stilului de viata) la mijloacele terapeutice recomandate de terapeut (coach, psihoterapeut, consilier dezvoltare personala, medic, kinetoterapeut s.a.). Aceste schimbari sunt necesare ameliorarii starii de sanatate: tratament medicamentos si/sau nemedicamentos - fizioterapie, consiliere psihologica, un nou stil de viata, comportament alimentar, mod de gandire, controlul gandurilor si emotiilor, autosugestie si dialog interior, petrecerea timpului liber.
In opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI), complianta reprezinta un ansamblu comportamental complex, influentat semnificativ de: statutul socio-economic al pacientului, abilitatile personalului terapeutic si organizarea sistemului terapeutic/de schimbare. “Complianta reprezinta un factor deosebit de important in succesul terapeutic. Lipsa compliantei este cauza numarul 1 de esec terapeutic in lume! Nedepistata, lipsa de complianta creeaza dubii privind eficienta terapeutica si genereaza proceduri inutile de “diagnostic” si schimbari dese sau radicale de interventie (tehnici, metode), cresteri mari ale timpului si costurilor acordate schimbarii propuse. In practica, specialistii utilizeaza urmatoarele intrebari pentru complianta: Urmeaza clientul/exploratorul recomandarile psihoterapeutului/ghidului? / Daca nu, din ce motiv?”, explica psihologul.
De ce nu coopereaza oamenii cu psihologii? 11 cauze:
- cauze de ordin functional - prezenta barierelor fizice si psihice;
- negarea problemelor emotionale, de relationare, de sanatate s.a.;
- teama de manipulare;
- teama de efectele secundare ale schimbarii;
- neincrederea in abordarea respectiva sau in terapeut;
- o relatie nesatisfacatoare cu terapeutul;
- experiente anterioare in care rezultatele interventiei au fost sub nivelul asteptarii pacientului;
- dificultate in acceptarea unui “diagnostic” sau a indicatiilor terapeutice (“temele pentru acasa”);
- nu au inteles importanta respectarii indicatiilor terapeutice;
- nu au inteles indicatiile terapeutice - acestea sunt formulate peste nivelul lor de educatie;
- costul ghidajului/interventiei terapeutice.
Metode de cooperare cu terapeutul
Terapeutul/ghidul nu poate stabili daca clientul sau va fi sau nu compliant, dar poate sa se astepte la non-complianta, deci se poate asigura de urmatoarele aspecte:
- stabilirea unei relatii bazata pe respect reciproc;
- instruirea asupra importantei respectarii indicatiilor terapeutice;
- educarea anturajului (daca este posibil) in legatura cu importanta respectarii indicatiilor terapeutice;
- indicatiile terapeutice recomandate vor fi pe cat posibil simplificate, clar formulate (pe intelesul clientului), atat verbal cat si scris si vor tine cont de gradul de imposibilitate fiziologica (exp. orbire, surzenie, incapacitate motorie etc.);
- verificarea compliantei inainte de a afirma ineficacitatea terapeutica;
- dozarea indicatiilor terapeutice (“temele pentru acasa”) de la cele mai usoare catre cele mai dificile.
“Clientul poate sa inteleaga si accepte ca drumul spre schimbare este o munca de echipa si ca este important ca terapeutul sa fie "ajutat ca sa ajute".
Cu cat este mai compliant, cu atat va reduce timpul, energia si finantele investite in implinirea obiectivului sau”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI).
