Mama m-a invatat de mica, probabil pentru a ma tine departe de deceptiile amoroase, ca nu este bine sa pun atata pret pe acea iubire totala, care te mistuie si te ravaseste . Potrivit spuselor ei, iubirea dispare in timp lasand loc ideii de echipa, parteneriat. Casnicia in sine de fapt e o afacere care reuseste in functie de investestie si de strategiile adoptate.
Binenteles ca fetita romantica din mine a refuzat pur si simplu sa creada ca idilicul Fat-Frumos pe calul lui cel Alb prezentat de mama mea nu e cu nimic mai bun decat un mic brokeras care asteapta sa castige la bursa. Astfel, m-am batut cu pumnii in piept pana n-am mai putut in numele iubirii precum revolutionarii in numele libertatii de opinie. In zadar s-a chinuit mama sa-mi explice ca o relatie sanatoasa nu are nevoie de iubirea aceea mistuitoare care n-ar face decat sa o distruga. Nimic, n-am cedat sub nicio forma. Asta pana cand mi s-au confirmat spusele ei si am coborat de acolo din copacul viselor unde ma cocotasem in adolescenta, revenind astfel cu picioarele pe pamant.
E adevarat, chiar nu trebuie sa iubesti pentru avea o relatie, sau cel putin nu la nebunie. De multe ori, aceste sentimente demne de romanele secolului trecut au menirea de a strica o relatie in loc de a o imbunatati. In cele din urma, cine vrea sa sfarseasca precum Anna Karenina a lui Tolstoi?
Mai nou se pune foarte mult pret pe comoditate intr-o relatie. Si pentru asta nu este nevoie sa-l iubesti pe cel de langa tine, ci doar sa tii la el si sa-l cunosti foarte bine in prealabil. Observ ca din ce in ce mai multi oameni sunt fericiti daca li se ofera comfort social si financiar. Pana la urma e criza, trebuie sa-i intelegem. Nimeni nu mai cauta complicatiile sufletului si pasiunile mistuitoare, preferand in schimb linistea caminului si un laptic sanatos seara inainte de culcare. Asta se intampla mai ales daca ai trecut de o anumita varsta, sa zicem 25-30 de ani, sau ai avut o serie de deceptii amoroase care te-au imunizat.
Si cum poti castiga aceasta comoditate? Cum sa-ti asiguri un viitor linistit, fara fluctuatii incomode ale sufletului si fara ganduri ce sunt in cautarea fericirii totale? Simplu, aplicand o serie de compromisuri.
De exemplu: „Da, nu-l iubesc, insa e atent cu mine, are grija sa-mi asigure un viitor linistit si ma sprijina in ceea ce fac” sau „Da, nu o iubesc dar este momentul sa ma asez la casa mea, nu mai pot sta asa pe capul parintilor si plus ca pe ea o cunosc foarte bine si stiu ca nu m-ar insela. N-as suporta lucrul acesta”.
Si astfel usor usor, dragostea dispare dintr-un cuplu menit sa dureze si este inlocuita cu ideea spiritului de echipa si a parteneriatului ce-si uneste fortele pentru a face o afacere sa mearga.
Ce se intampla insa cu sufletul in toata aceasta ecuatie? Mintea este rece, fiind mereu calculata, dar sufletul cu ce se incalzeste? Cu vise, amintiri si un trecut scurt. De multe ori, aceste cupluri ce aleg comoditatea, au in trecutul lor aceea dragoste perfecta, totala de care tot fug ei acum. Au trait o idila scurta si furtunoasa pe care o pastreaza intr-un coltisor al memoriei si pe care o scot la suprafata doar atunci cand sufletul trebuie incalzit nitel. Aceste momente insa nu dureaza mult, pana la urma nu este indicat ca sufletul sa viseze mereu. Comoditatea are castig de cauza si ii face de petrecanie iubirii care se intoarce cu capul plecat inapoi in coltisorul de amintiri unde ii este locul.
Totul se incheie intr-un suras melancolic ce parca sopteste: „Eeeh, a fost frumos dar a trecut. N-are sens sa mai dezgropam trecutul. Probabil ca si ea/el s-a asezat la casa ei/lui acum. Sa nu ne mai pierdem vremea cu prostii. Ma intorc la ale mele ca mi s-a racit lapticul”.
Si tot acest laptic ma face sa ma intreb: casniciile lungi si fericite sunt bazate pe compatibilitate sau pe o dragoste furtunoasa? Tu ce parere ai? Mai astepti dragostea sau mai degraba preferi comfortul unei relatii bazate pe compatibilitate si nimic mai mult?
