Impartesc aceleasi opinii, au aceleasi hobby-uri , aceleasi viziuni asupra viitorului si trecutului. Ai spune ca sunt cuplul perfect, fara cusur. Viitorul stralucit li se deschide in fata ochilor, mariajul este ca si asigurat si „impreuna pana la adanci batraneti” este o sintagma special croita pentru ei. Sa fie oare asa? Exista oare o certitudine ca daca doua persoane se asemana atat de mult vor avea si o relatie fericita ?
De multe ori mi-am pus intrebarea asta mai ales atunci cand auzeam in jurul meu ca se vorbea despre un cuplu la modul: „Ia uite-i ce se potrivesc , zici ca sunt facuti unul pentru celalalt...pana si trasaturile fetei le au la fel”. Da, se pare ca le aveau la fel pentru maxim cinci luni. Moment in care, dupa ce se desparteau, isi lua fiecare trasaturile inapoi.
Nu ma intelegeti gresit, sa te asemeni cu celalalt in temperament si valori cred ca este o conditie esentiala pentru a forma un cuplu. Dar ce este prea mult, de multe ori strica, nu credeti? Am auzit pe multi spunand: „Este uimitoare, zici ca este sora mea geamana. Gandim si simtim la fel”. Dar cu toate acestea nu cu sora geamana alegeau sa-si petreaca restul vietii, chiar daca aceasta le-ar fi inteles cel mai bine trairile, ci cu o alta persoana care nu le samanau si cu care se si ceartau destul de des. De ce am proceda astfel? De ce nu am pastra langa noi persoana cu care ne asemanam cel mai mult? Sa fie oare pentru ca ar fi ca si cum am avea o relatie cu noi insine si ne-am plictisi prea repede de propriul eu? Sau pur si simplu pentru ca ne-ar fi frica de ce reflecta sufletul nostru in oglinda?
Si atunci cum ramane cu sufletul pereche? Se spune ca fiecare dintre noi suntem in cautarea sufletului pereche. Dar acest concept presupune ca o alta fiinta trebuie sa fie croita dupa aceleasi principii ca si noi. Astfel, daca ar fi adevarata teoria potrivit careia nu toti cei ce se asemenea se si aduna, inseamna ca si mitul sufletului pereche ar fi daramat si multe firi mai romantice de fel ar avea de suferit.
Pentru a mai indulci putin lucrurile, putem spune ca aceasta teorie s-ar potrivi doar acelor persoane care nu se suporta pe sine insisi, acelora care atunci cand se uita in oglinda, nu le place ce vad. Mai mult ca sigur ca pentru acesti oameni, mai indicat ar fi conceptul „ contrariile se atrag ”.
