“Iar iesi cu baietii?? N-ati iesit si ieri la bere…nu vrei mai bine sa stam impreuna?...Hmm, OK bine…iesi, de fapt nu… Fie, du-te dar nu mai tarziu de ora 8 te vreau inapoi acasa… Sunt si fete pe acolo? Iti spun de pe acum, sa nu incerci ceva ca stii ca ma prind… Nu-ti merge cu mine… Ce, acum nu ma pupi de plecare?”
Nu va suna a fi un soi de replica pe care ar da-o o soacra prea afectata, norei sale neindemantice? Sau poate o instructie facuta de mama inainte ca fiul ei sa plece la prima petrecere din liceu? Cam asa ar parea… dar nu e. Ceea ce am suprins in paragraful de mai sus este de fapt o replica data de o prietena de-a mea prietenului ei de ani buni.
Nu vreti sa stiti ce fata spasita avea el saracu, mascul horopsit de soarta, pregatit sa infrunte avalansa de reprosuri ale unei femei crizate. Pe chipul dansei se citea satisfactia. O satisfactie obtinuta in urma unei demonstratii gen: “Eu mi-s femeie independenta… nu ma las calcata in picioare de toti mocofanii si el trebuie sa stie clar cine poarta pantalonii in casa asta si sa nu se astepte ca el sa cante si eu sa joc”. Mai mult ca sigur insa, daca se continua in acest sens, cat de curand aceea satisfactie se va transforma intr-o grimasa trista ce tanjeste dupa cineva care sa imbrace pantalonii aia.
De multe ori, noi femeile ne dam cocosi! Ceea ce nu pricepem noi este ca nu, nu putem fi cocosi si nu vom fi probabil niciodata. Adica, una este sa avem respect de sine, sa ne apreciem si sa dorim respect din partea celuilalt si alta este sa ne infoim precum cocosii si sa ne asteptam sa ne creasca subit si o creasta .
Ne crizam, ne facem barbatul cu ou si cu otet, pentru ca a indraznit sa se uite dupa o alta pe strada, considerand ca asa il punem la respect. Nu realizam insa ca este in firea oricarui barbat sa observe alte fete si ca prin crizele noastre nu facem decat sa-l indepartam si mai mult.
Intelege ca iubitul tau iti poate sta alaturi pana la adanci batraneti si fara sa fii nevoita sa-l cicalesti, sa-i faci crize de nervi si isterii. Tot ce trebuie sa faci este sa-l lasi sa fie el insusi si sa intelegi ca o relatie fericita nu e aceea in care unul dintre parteneri simte cum fiecare zi petrecuta impreuna se transforma intr-o adevarata cazna.
De ce ne crizam insa?
Este cat se poate de simplu: din lipsa de incredere. De unde aceasta lipsa de incredere? Din frica pe care o resimtim gratie cruntului adevar potrivit caruia in lumea asta sunt mai multe femei decat barbati, deci putem fi usor inlocuite. In aceste conditii, traind constant cu aceasta frica este si normal sa clacam nervos din te miri ce si sa facem crize de nervi. Gandeste-te insa asa: tie ti-ar placea sa ai langa tine un barbat isteric si gelos care sa nu aiba incredere in tine si care sa-ti urle in urechi la fiecare cinci secunde ca-l inseli?
Mai mult ca sigur ca nu. Ca atare, ar fi mai bine sa rasufli adanc in piept sa iti spui in gand urmatoarele: “Da, e adevarat sunt mii de femei in lume dar el m-a ales pe mine si sigur a avut motivele lui s-o faca” si sa-l lasi liber. Sa-l lasi sa priveasca in dreapta si stanga. Sa-l lasi sa admire, sa iasa cu baietii si sa simta ca ai incredere in el. La finalul zilei tot la tine se va intoarce. In cazul in care nu se va intoarce, atunci vei stii clar ca relatia voastra ar fi esuat oricum, mai devreme sau mai tarziu, iar acum iti poti cauta linistita un barbat mai bun.
Uita de frici, isterii, crize si alte prostii si vei constata ca ai langa tine un barbat liber dar nu infidel si o relatie profunda ferita de incertitudini.
Foto : www.mormonmatters.org
