Dezvoltare personala

#explicatiile psihologului # sindromu peter pan #peter pan #adulti

Sindromul Peter Pan sau atunci cand adultii nu au “crescut”! Explicatiile psihologului

“Toti copiii, cu exceptia unuia, cresc”, a scris JM Barrie in romanul sau din 1911 “Peter si Wendy”. Vorbea despre Peter Pan, baiatul care nu avea sa creasca, ramanand la stadiul de adolescent. Desi nu exista magie care sa impiedice copiii sa creasca fizic, unii adulti continua sa se agate de zilele fara griji ale tineretii si gasesc sau cel putin cauta provocari emotionale si financiare pana la maturitate.

„Sindromul Peter Pan”, denumirea actuala a acestui tipar de comportament, apare pentru prima data in cartea doctorului Dan Kiley din 1983, „Sindromul Peter Pan: barbati care nu au crescut niciodata”. In timp ce Kiley s-a concentrat asupra acestui comportament la barbati, sindromul Peter Pan poate afecta persoanele de orice gen sau cultura. Este de retinut ca nu este o conditie recunoscuta de sanatate mintala. Cu toate acestea, multi experti sunt de acord ca acest model de comportament poate avea un impact asupra relatiilor si calitatii vietii cuiva.

Cum se manifesta Sindromul Peter Pan?

Ati spus vreodata: „simt ca nu pot fi adult astazi?” Este in regula pentru o fiinta umana sa traiasca acest sentiment din cand in cand, in functie de factorii de influenta (timp, energie consumata, context, resurse etc). Dar, persoanele cu sindrom Peter Pan tind sa traiasca in fiecare zi dupa aceasta filozofie.

Deoarece sindromul Peter Pan nu este un diagnostic clinic, expertii nu au determinat niciun simptom oficial. Iata cateva consensuri cu privire la modul in care acest comportament intervine adesea in relatii, la locul de munca si in atitudinile personale fata de asumare si responsabilitate.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI), in relatii, posibil ca acest lucru apare cel mai clar in niveluri divergente de ambitie, asteptari, obiective de viata si capacitatea de a-si asuma angajamente.

“Daca partenerul dumneavoastra are sindromul Peter Pan, s-ar putea sa aveti impresia ca i-ar fi greu sa se descurce singur in lume. S-ar putea sa fiti tentata sa il ajutati in mod regulat cu treburile de zi cu zi si  nu numai, doar pentru a-i face viata mai usoara si lipsita de griji. Cei care sufera de sindromul Peter Pan, ar putea sa: va permita sa planificati activitati si sa luati decizii importante pentru ei, neglijeze treburile casnice si responsabilitatile de ingrijire a copiilor, prefere sa „traiasca doar astazi” si sa arate putin interes in a face planuri pe termen lung, sa prezinte semne de indisponibilitate emotionala, cum ar fi faptul ca nu doresc sa eticheteze sau sa defineasca relatiile, cheltuie bani in mod neintelept si sa aiba alte probleme cu finantele personale sau sa evite in mod constant abordarea problemelor relatiei in moduri productive. Totodata, persoanele cu sindrom Peter Pan tind, de asemenea, sa se lupte cu obiectivele de munca si cariera. Acestia ar putea:  sa isi piarda locul de munca din cauza lipsei de efort, a intarzierii sau a neprezentarii la serviciu, sa depuna putin efort real pentru a gasi un loc de munca, sa paraseasca frecvent locul de munca atunci cand se simt plictisiti, provocati sau stresati, sa lucreze doar cu jumatate de norma si sa nu aiba interes sa urmareasca oportunitati de promovare sau sa treaca de la un domeniu la altul fara a petrece timp dezvoltand abilitati intr-o anumita zona”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodata, specialistul este de parere ca, in unele cazuri, aceasta problema poate aparea si sub forma de obiective nerealiste, cum ar fi visul de a deveni un sportiv profesionist sau de a obtine o afacere record. “Acestea sunt cu siguranta posibilitati pentru unii oameni si nu este nimic in neregula cu urmarirea lor in moduri sanatoase. Dar daca aceste ambitii impiedica succesul in alte domenii ale vietii, poate fi momentul sa luam in considerare optiuni de cariera mai realiste. Transformarea acestor visuri in realitate fara a fi dispus la a face vreun efort real pentru a le realiza, poate sugera, de asemenea, sindromul Peter Pan”, continua specialistul.

De ce se intampla?

Psihologul Laura Maria Cojocaru considera ca nu exista o singura cauza pentru comportamentele asociate cu sindromul Peter Pan. Este probabil rezultatul urmatorilor factori complexi. Totusi, putem evidentia cateva aspecte care au un cuvant important de spus:

Experientele din copilarie/modelul parental. “Cei cu sindrom Peter Pan au adesea parinti prea protectivi sau foarte permisivi. Parintii excesiv de permisivi de multe ori nu stabilesc multe (sau vreo) limite asupra comportamentului copilului. Drept urmare, cresti crezand ca este OK sa faci orice vrei. Cand ai facut ceva gresit, parintii tai au avut grija de orice consecinta si te-au protejat de vina (asumare), asa ca nu ai aflat niciodata ca anumite actiuni au avut consecinte. Daca s-au ocupat de nevoile voastre financiare pana la varsta adulta timpurie si nu s-au asteptat niciodata sa lucrati pentru lucrurile pe care le-ati dorit, este posibil sa nu intelegeti de ce trebuie sa lucrati acum. Pe de alta parte, parintii ocrotitori va pot face sa va simtiti ca si cum lumea adulta ar fi inspaimantatoare si plina de dificultati. S-ar putea sa va incurajeze sa va bucurati de copilarie si sa nu experimentati abilitati precum bugetarea, curatarea casei sau abilitati simple de reparatii si comportamente de intretinere a relatiei. Parintii care doresc sa-ti prelungeasca tineretea pot evita, de asemenea, sa discute cu tine aceste concepte pentru adulti. Acest lucru va poate conduce la a nu va orienta corect in jurul acestor concepte in propria voastra viata”, declara psihologul Laura Maria Cojocaru.

Factorii economici. Dificultatile economice si stagnarea pot contribui la sindromul Peter Pan, in special la generatiile mai tinere. Cu alte cuvinte, “maturizarea” ar putea fi un proces mai  greu decat era inainte. “Schimbarile tehnologice si structurale din economie pot face o tranzitie mai agitata intre adolescenta si varsta adulta timpurie. Salariile mai mici si mai putine oportunitati de a avansa pe piata fortei de munca pot, de asemenea, sa starneasca motivatia deja scazuta pentru a urma o cariera de care te simti mai putin decat entuziasmat. Ratele de scolarizare care au depasit inflatia au creat stres financiar si anxietate adaugate, pe care unii oameni incearca sa le gestioneze evitand in totalitate responsabilitatea financiara”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI).

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din dezvoltare-personala

Expertul Acasa.ro, psiholog Elena Done: Identitatea de sine

Experti Familie & Relatii

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: 10 ani in plus sau 10 ani cu plusuri?

Experti Familie & Relatii

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: Copiii nu trebuie sa fie atenti, copiii trebuie sa fie curiosi!

Experti Familie & Relatii

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: 10 ani in plus sau 10 ani cu plusuri?

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu

Pune o intrebare

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, psiholog Elena Done: Identitatea de sine

Expertul Acasa.ro, psihologul Elena Done

Pune o intrebare